Adda

Când a venit copilul, întreaga lume a femeii s-a schimbat.Nu doar că un suflet mic și fragil depindea de ea,ci și ea însăși a înțeles că responsabilitatea pentru viața altcuiva poate fi copleșitoare. Fata care iubea prea curat a devenit mamă din instinct,dar și dintr-o chemare profundă a Empatului de a proteja, de a hrăni,

Ea s-a căsătorit crezând în iubire, în speranța unui partener care să fie sprijin și companion.Nu știa încă cât de mult trecutul fiecăruia poate contamina prezentul.Nu știa că rănile lui nevindecate vor deveni umbre în casa lor și în sufletul ei. Primele luni au adus liniște aparentă.Dar ea simțea un vid în aer, ceva ce

Pe măsură ce creștea, sensibilitatea ei a devenit mai greu de purtat.Fata care iubea prea curat căuta afecțiune, sprijin, înțelegere.Nu știa încă că oamenii vin cu propriile răni și cu goluri pe care nu le pot umple.Își dorea iubirea ca pe aerul curat – să o respire fără să se prăbușească. Primul băiat care i-a

Ea a crescut simțind totul mai adânc decât ceilalți.Bucuria era mai dulce, durerea mai grea, liniștea mai rară.O lume întreagă părea să se învârtă în jurul tăcerii ei,iar ea învăța să fie invizibilă pentru a nu răni pe nimeni. În copilărie, primea mesaje contradictorii:„Fii cuminte”, „Nu deranja”, „Iubește frumos”.Dar nimeni nu-i spunea că a iubi

Se spune că unele femei se nasc cu aripi.Dar, în copilărie, nimeni nu le învață să zboare.Le învață, în schimb, să rabde. Să fie cuminți.Să nu deranjeze. Să iubească „frumos”.Și, mai ales, să nu plece. Ea a fost una dintre aceste femei. Pe dinafară, nimeni nu ar fi ghicit.Avea licăr în ochi, râdea ușor, visa